Omul de azi
Oboseala, tensiunea, postura incorectă și stresul zilnic nu mai sunt percepute ca excepții. Pentru tot mai mulți oameni, ele au devenit parte din viața de zi cu zi. Fie că este vorba de dureri cervicale, lombare sau rigiditate generalizată, corpul trimite semnale. Iar majoritatea dintre noi învață să le ignore.
Cum a ajuns durerea „parte din viață” ?
Într-o societate în care ritmul zilnic este accelerat, iar pauzele sunt puține și scurte, corpul devine adesea un mijloc ignorat în favoarea „obligațiilor”. Stăm ore întregi în fața unui ecran, lucrăm tensionați, dormim puțin și prost. Ne începem dimineața cu durere și o încheiem la fel. Între timp, doar funcționăm.
Durerea, în acest context, nu mai apare ca un semnal de alarmă, ci ca un fundal tăcut – până când devine imposibil de ignorat.
De cele mai multe ori, oamenii știu ce ar trebui să facă: să doarmă suficient, să se hidrateze, să își modifice postura, să își acorde timp pentru recuperare sau să ceară ajutor specializat. Sunt recomandări simple, cunoscute, repetate frecvent – dar tocmai simplitatea lor a făcut ca ele să devină aproape invizibile, tratate ca banalități sau clișee.
În realitate, cei mai mulți nu acționează până când nu simt că sunt complet epuizați – fizic, mental sau emoțional. Abia când durerea afectează funcționalitatea zilnică sau calitatea vieții într-un mod vizibil, apare intenția de a căuta soluții. Iar și atunci, accesarea unui ajutor specializat este deseori amânată sau evitată, din lipsă de timp, de bani sau din convingerea că „va trece de la sine”.
Este un cerc vicios: cu cât simptomele sunt tolerate mai mult, cu atât devin mai greu de gestionat, iar cu cât nevoia de intervenție crește, cu atât oamenii întârzie mai mult să reacționeze. În final, ajung să solicite ajutor abia când nu mai este o alegere, ci o urgență.
