Crioterapia

Crioterapia (din gr. kryos = rece) este o procedură fizică folosită frecvent în recuperarea medicală pentru reducerea inflamației, controlul durerii și accelerarea procesului de vindecare, prin expunerea țesuturilor la temperaturi scăzute, într-un interval controlat.

​

Această metodă este aplicată în mod local, regional sau general, în funcție de scopul terapeutic, fiind eficientă mai ales în etapele acute post-traumatice, dar și în unele afecțiuni cronice.

​

Cum funcționează crioterapia?

Prin aplicarea unui agent rece (gheață, aer rece, azot lichid sau dispozitive criogenice medicale), se produce o scădere rapidă a temperaturii țesuturilor superficiale și profunde.

​

Această răcire determină:

​

Vasoconstricție locală, care reduce fluxul sanguin și edemul

Încetinirea metabolismului celular, limitând inflamația

Scăderea vitezei de conducere nervoasă, ceea ce reduce senzația de durere

Relaxarea reflexă a musculaturii tensionate

Crioterapia nu acționează doar ca efect de „calmare”, ci are efecte fiziologice măsurabile asupra procesului de recuperare

​

Procesele fiziologice declanșate de crioterapie și rolul lor în reducerea inflamației

Reducerea inflamației în fazele acute ale unei leziuni

Controlul durerii musculare și articulare, fără utilizarea de analgezice

Relaxarea musculară, mai ales în contracturi recente

Reducerea edemului în entorse, contuzii sau după intervenții chirurgicale

Susținerea recuperării după efort fizic intens, prin scăderea microinflamației musculare

​

Tipuri de crioterapie utilizate în recuperare

Crioterapie locală – aplicată pe o zonă restrânsă (ex: pachete cu gheață, spray criogenic, dispozitive cu circulație de apă rece)

Criosaună / criocameră – expunere generală la temperaturi scăzute (-110°C până la -150°C) pentru scurt timp (1–3 minute)

Criomasaj – combină efectul rece cu terapia manuală localizată.

​

Indicații frecvente

Crioterapia este utilizată în recuperarea medicală pentru:

​

Entorse, întinderi și contuzii musculare

Dureri lombare, cervicale sau de umăr

Tendinite și bursite cu componentă inflamatorie

Postoperator (după artroscopii, reconstrucții ligamentare etc.)

Edeme acute sau inflamații locale

Durere și rigiditate după efort prelungit

​

Contraindicații

Deși crioterapia este bine tolerată în general, există situații în care trebuie evitată:

​

Sindrom Raynaud

Afecțiuni vasculare periferice severe

Urticarie la frig sau alergii la temperaturi scăzute

Sensibilitate extremă la frig

Neuropatii periferice cu afectare senzorială severă

Zone cu circulație deficitară sau leziuni deschise
Hipertensiune arterială necontrolată (în criocameră)

Tulburări de termoreglare

​

Integrarea în planul de recuperare

Crioterapia este rareori folosită ca terapie izolată. De obicei, este parte a unui protocol terapeutic mai larg, în combinație cu:

​

Exerciții de kinetoterapie adaptate fazei de recuperare

Terapie manuală (în faza post-acută)

Electroterapie sau Tecar, pentru controlul durerii și refacerea țesuturilor

Alte terapii fizice în funcție de evoluția clinică

​

Durata aplicării variază în funcție de metoda utilizată – de la 10–15 minute pentru aplicațiile locale, până la 1–3 minute în criosaună, sub monitorizare strictă.